cuaderne  /-èr-/  cua|der|ne  [CO, TS]

  1. s.f. zûcs tal lot, zuiade li che si induvinin cuatri di cinc numars gjavâts e vincite che e corispuint a chê zuiadee sa spiegâ ducj i siuns, e cumbinâ ben i ambos, i ternos e lis cuadernis (Guido Antonioli, Florean dal Palaç, I, 29)
  2. s.f. zûcs te tombule, corispondence di cuatri numars su la stesse linie di une cartele cun chei gjavâts fûr, che i fâs vê un premi al prin zuiadôr che le fâs
  3. s.f. (fig.) grande fortune"Altri che fortune! Invece di un terno jo i ai cjapade une cuaderne […]" (Quintino Ronchi, Destin)