cruçul /crù-/ cru|çul [BF]
-
s.m.
cjapiel dûr, cun pocje ale ator ator, cu la cube taronde:
al comparive il mestri gjangjant e un pôc strissinant lis çavatis, cul cruçul cui orlis onts colôr canelin sul cjâf (Pieri Somede dai Marcs, Il gno prin mestri)
Sin. mieze nole