crotarie2 /-ì-/ cro|ta|ri|e [CO]
- s.f. (pop.) cundizion di cui che al è crot, che nol è vistût o che al è pôc vistût: femenam a spas in crotarie scuasi complete (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
-
s.f.
(pop.)
cuantitât di personis crotis:
al jere un furmiâr di crotarie intal soreli che al centenave (Nin dai Nadâi, Prime di sere)
Cfr. nuditât