criveladôr  cri|ve|la|dôr  [BF]

  1. s.m. cui che al passe un materiâl cuntun crivel, cuntun imprest cun busis dutis di une cierte grandece che al lasse passâ dome il materiâl plui piçul des busis, in particolâr in riferiment a cui che al crivelave o al drazave il forment
    Sin. drazadôr