creadôr  cre|a|dôr  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al cree alc, che lu invente o che lu fâsLussia e je une creadore: «La piture e je simpri stade il mieç par esprimi ce che o ai dentri. O lavori il len, o fâs i mobii, o cusini e o lavori la tiere e l'ort […]» (Moira Pezzetta, «O voi drete pe mê strade stuarte»)
    Var. creatôr
  2. s.m., adi. [CO, TS] religj. viôt creatôr nô o crodìn tun Diu creadôr e intune religjon che e je vignude pal nestri ben (Francesc Placerean, Mai separâ la religjon de vite, Diu dal mont, l'om di Diu); Diu al à metût un ordin e une armonie, che a durin fin che l'om al ubidìs al so creadôr (Antoni Beline, L'ort di Ildegarde)