corezisi
/-é-/
co|re|zi|si
[CO]
-
v.pron.intr., v.pron.tr.
gjavâ o ridusi i difiets che si à, par se stes o cun reciprocitât:
che al procuri di corezisi di chel brut viziat che al à, di no sei mai content par fâ che si fasi (Francesco Coletti, Romeo Battistig, Arturo Bosetti, La massarie dal plevan);
[in facebook] si viôt simpri plui int che e fevele par furlan cence stâ daûr a corezisi un cul altri (Dree Venier, Il Troll de lenghe)
Sin. mendâsi
-
tornâ a dî just, miôr o cun plui precision alc che no si veve dite ben:
«O sês brave» al disè «a tignî la ostarie… il bar» si corezè (Nadia Pauluzzo, Il bintar)