cordialitât  cor|di|a|li|tât  [CO]

  1. s.f. maniere di fâ creançose e afetuosedi là de grande vore che a àn fate al è ancje di dî de atmosfere di cordialitât e dal plasê di stâ in compagnie che a àn savût rezi e direzi par ducj i cuatri dîs (Enos Costantin, Robis di no crodi)