contine /còn-/ con|ti|ne [CO, TS]
-
s.f.
mec.
element lunc di metal che al va a impirâsi tal ocjet cuant che si zire la clâf te sieradure:
i doi ae puarte tant di clostri e doi zîrs ae contine (Francesco Leitemburg, Un truc di gove date);
cualchidun, usgnot passade, al à sfuarçade la contine cun ramondins o cun altris argagns… Un lari, al ven a stâi! (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Var. clontine