consulte  /-ù-/  con|sul|te  [CO]

  1. s.f. assemblee che si da dongje par discuti suntune cuistion, suntune decision, suntun test formâl e v.i.cumò, il prossim obietîf al è chel di imbastî une consulte pe lenghe furlane; chê pal sloven e esist za (Oscar Puntel, Gurize, un teritori siôr e une aministrazion che i ten)
  2. s.f. il domandâ o il dâ une opinion fondade suntune competence tecnichela comari, viodint che nol jere afâr par jê, e mandà a clamâ il miedi e il miedi al conseà di fâ vignî un altri miedi par une consulte: il câs al jere grâf (Pieri Somede dai Marcs, A jerin lagrimis)
    Sin. consult , consulence
    Var. sconsulte , scunsulte