conclave  /-à-/  con|cla|ve  [CO, TS]

  1. s.f., s.m. ecl. assemblee dai gardenâi che e elei il pape"Il nostri pape l'è vecjo e malandât, a i reste pouc di vivi e propri cumò che lui al mi è capitât dongje i stavi pensant cemût che tal nûf conclave, cuant che al sarà, i vorès di fâ par che mi elezin me […]" (Elio Craighero, Timps e ricuarts)
  2. s.f., s.m. (fig.) trop di personis che a cjacarin, che a fasin fraie o che a tramin alcgoloseçs e robis cuetis / che la mame e preparave / di lâ a gjoldi te conclave (Pieri Mation, L'ûf di Pasche di une volte); mi conte che Tubie, / che a jerin in conclave / tal fogolâr di Bie, / i à dit a un pont che no capive nie (Meni Ucel, Sbalios)