concine /-ì-/ con|ci|ne [BF, TS]
- s.f. zûcs zûc che si zue cu lis cjartis di briscule, cun regulis che si somein in part cun chês de scove, li che ogni zuiadôr al à cinc cjartis in man: une sume rispetabil / ai piardût a la concine; / da la sere a la matine / e mi assedie il creditôr (Pieri Çorut, Toni senze gaban)