comunicâsi  co|mu|ni|câ|si  [CO]

  1. v.pron.intr., v.pron.tr. mandâsi messaçs o robis un cun chel altriin cheste zone di simpri a àn convivût putropis culturis e a àn imparât a comunicâ e a comunicâsi elements une cun chê altre (Zorç Cadorin, Risultive pal bon acet)
  2. v.pron.intr. cjapâ la comunion, mangjâ la particule tal sacrament de eucaristie"Ma spietait che o vadi tal camarin a cjolius un gotisin di sgnape, e je di chê nostrane…" "No, lassait stâ, o soi a dizun parcè che o ai di lâ cui miei vecjos a comunicâmi a messe di miezegnot" (Pieri Somede dai Marcs, Gnot di Nadâl); in chê volte la int e leve a confessâsi prime di comunicâsi (Adriano Nascimbeni, Une veretât une vore ordenarie)
    Sin. inlaçâsi , tacâsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl