compenetrâ  com|pe|ne|trâ  [CO]

  1. v.tr. capî insot e jentrâ in sintonie cun cdn. o cun alcVignesie e je cussì speciâl che par cognossile e compenetrâle, benedet pre Nocent, nol baste il libri, ma bisugne vivi chenci agns e agnorums (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
    Cfr. compenetrâsi