comicitât  co|mi|ci|tât  [CO]

  1. s.f. tecniche o capacitât di fâ ridi tai spetacuiproponi dutis lis formis pussibilis de comicitât, de satire e de ironie (Oscar Puntel, Cjastrons, ma cun inteligjence)
    1. cualitât di cui che al fâs ridiDella Rovere al viveve dôs vitis. Tant al ere carogne cun nô e tant al ere simpatic e gjoldibil e mataran fûr dal seminari. Cu lis fantatis […] al ere di une gjentilece e di une comicitât unichis (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
    2. proprietât di ce che al fâs ridi