cluc1
cluc
[CO]
-
fonosimb., s.m.
sun di alc che al ven bevût, glotût:
«Alore bevìn» al dîs fra se, e jù, cluc cluc cluc (Pieri Menis, Doi pizighets e un lari)
-
s.m.
singul at di bevi e cuantitât di licuit che si mande jù intune volte:
al dave a ducj un cluc, a pipul, e ducj a disevin che chê sgnape li e jere di Diu (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
al jemplà lis tacis e i 'ndi de une al frut: "Bêf, Camilo" dissal. E Camilo jù, intun cluc, scuasi mieze (Alviero Negro, Un cjapiel di stran)
Sin. clucade
, glotude