clari cla|ri [CO, TS]
-
s.m.
agr.
pît di blave, o in câs di soròs, che al reste dopo taiade la gjambe:
al jere muart vosant di dolôrs [pal tetan] par une pontade di clari che al veve cjapât a vore tun cjamp (Pieri Somede dai Marcs, A jerin lagrimis)
Sin. stoc1 , coni , stec , stecon , bersoli , scjatoc , scjaton , mussul3 , steule , stronc , stecaron , stecarot , stecheot , scjatùs , poc2 , cjanoli , civoc , torcjoli - s.m. [BF] part basse di un ramaç, di un tronc o altri