clari cla|ri [CO, TS]
- s.m. agr. pît di blave, o in câs di soròs, che al reste dopo taiade la gjambe: al jere muart vosant di dolôrs [pal tetan] par une pontade di clari che al veve cjapât a vore tun cjamp (Pieri Somede dai Marcs, A jerin lagrimis)
- s.m. [BF] part basse di un ramaç, di un tronc o altri