clapigne  /-pì-/  cla|pi|gne  [CO]

  1. s.f. cuantitât di clapschê tiere che une volte e jere plene di clapigne e di grame, e jere deventade fofe, plene di morârs in file (Pieri Somede dai Marcs, La braide); a jerin lâts in zîr a cjaval, sù e jù dal Nadison e de Tor, di passâ la aghe e la clapigne a pâr, al vât (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
  2. s.f., s.m. tiere, teren plen di claps[par vendi il Cjars] ce vûstu che a vessin olsât a domandâ di un clapigne di chê sorte! (Riedo Pup, Se la Sicilie e les a la aste)