cjavalgjâsi cja|val|gjâ|si [CO]
- v.intr. jessi, lâ, rivâ un parsore di chel altri, un daûr di chel altri, tal spazi, tal timp, tune sucession: mi lassà un pacut di robe nete: une svintule di cjamese che no rivave a cjavalgjâsi cu lis mudantis e une camisole cence fodre (Pieri Menis, Il «miracul» di un ûf); i nûi si cjavalgjavin in presse (Maria Forte, La rive di Sant Pieri); i plaseve l'afâr, che la braide dal Cuelat e faseve gole a cetancj, ma ancjimò, tal so cjâf, si cjavalgjavin i stes pinsîrs (Maria Forte, La tiere di Lansing)