cjarudiel
/-èl/
cja|ru|diel
[CO, TS]
-
s.m.
agr., mec.
part de vuarzine, furnide di dôs ruedis, li che si poie la bôt:
van cul solcedôr […] / strissinât dal cjarudiel (Florendo Mariuzza, L'Istât)
-
(fig., meton.)
vuarzine, tant che simbul dai contadins, de agriculture:
trop isal che si dîs che il cjarudiel al manten ducj… e po nancje no lu rispietin! (Riedo Pup, La bolete dal forment)
-
(ancje fig.)
in metaforis o paragons par dî di alc o di cdn. che al pese, che al stente, che al va indenant mâl:
tal balâ e jere grivie tant che un cjarudiel, che al jere miôr nome fevelâ (Alan Brusini, Une fantate serie)