cjapielâr cja|pie|lâr [CO]
-
s.m.
cui che al fâs e che al vent cjapiei, baretis, scufis e v.i.:
al cjapielâr, che jara on di bon cûr […], veva dâti par chei dîs francs cuatri berets (Ranieri Mario Cossâr, Aneddoto su Pieri Sorut)
Var. cjapelâr