cjaliâr  cja|li|âr  [AF]

  1. s.m. artesan che al fâs o che al comede scarpisBerto al veve tentade la fortune in France, ma daspò pôcs agns al jere tornât in Friûl, tubercolôs; al veve scugnût adatâsi, a pene vuarît, a fâ il cjaliâr pal lâ indenant (Franca Mainardis, Aiar di cjase); se jo o ves di maridâmi / un cjaliâr no cjolarès, / lui al è bon di bati suelis / e ancje me mi batarès (Popolâr, Se jo ves di maridâmi)
Proverbis:
  • al fari il fier, al cjaliâr il corean, al marangon il len e al miedi i rimiedis
  • cui che nol onç lis scarpis al onç il cjaliâr
  • il cjaliâr al va in çavatis
  • il marangon al è cence scûrs, il cjaliâr in çavatis e il sartôr peçotôs
  • sartôrs e cjaliârs a son simpri bausârs
  • tic tac, al fâs il cjaliâr; finît di ticâ, finît di mangjâ