cjalderâr  cjal|de|râr  [CO]

  1. s.m. cui che al fâs, che al vent e in câs che al comede cjalderiis, cjaldîrs e in câs altris pignatiscjaminin e pa strade incuintrin un cjalderâr cu li cjalderiis su la schene (Dolfo Zorzut, "Pa!…" - "Tachiti là!"); il cjalderâr cul so martiel di len / batût sul toc di ram che al lavorave (Zuan Lurinçon, In place)