ciroic
/-ò-/
ci|roic
[CO]
-
s.m.
cui che une volte al veve pratiche di medisine, ancje cence studis, e al faseve intervents sempliçs, tant che gjavâ il sanc, justâ stuartis o vues rots, cusî feridis e v.i.:
aiût, sberlin, jai! o mûr! / Il ciroic e la comari / pronts alore come il vint / tirin sù dut il sipari / par prestâsi al ocorint (Toni Broili, Academie des massariis)
Var. ceroi
, ciroi
-
s.m.
miedi specializât in chirurgjie:
"Chel zovin elegant che al balave cun jê l'è il dotôr Urli…" "No lu cognòs…" "El è di Udin … l'è il ciroic del ospedâl" (Bepo Marion, Il liron di siôr Bortul)
Sin. chirurc
Proverbis:
- il ciroic dulinciôs al fâs la plaie verminose
- miedi vieli e ciroic zovin