circondâ  cir|con|dâ  [CO]

  1. v.tr. (ancje fig.) cjapâ dentri intune struture o intune disposizion circolâr o che in ogni câs e je tor atori cosacs a vevin circondât il stabil (Alan Brusini, Par stradis lungjis); za un trop di adulatôrs mi circondave, / pronts a dâmi rason / in ogni bestiâl proposizion (Pieri Çorut, Adio sperancis mês!); in considerazion dal ambient artistic che nus circonde […] (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
    Sin. incerclâ , cenzi , centâ , cenglâ , cercenâ
  2. v.tr. [BF] convinci cdn., cun pressions e cun bausiis, par che al fasi alc cuintri dal so interès o dal dirit, cun vuadagn di cui che lu convinçi siei parincj lu àn tant circondât parcè che al fasès vitalizi cun lôr (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
    Sin. circuî
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl