certosin  /-ìn/  cer|to|sin  [CO, TS]

  1. adi., s.m. ecl. dal ordin monastic cristian fondât di sant Brun di Colonie, che al à vût tant che prin munistîr la Grande Chartreuse
    1. adi., s.m. che, cui che al fâs part di chel ordinmi àn contât i certosins di Serra San Bruno, in Calabrie, che lôr a van a durmî a siet sore sere, di Istât e di Invier (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
  2. adi. (fig.) caraterizât di pazience e atenzion a ducj i detaiscu la sô abilitât, cuntune precision certosine, al à volût descrivi chel mont (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl)
  3. adi., s.m. raze di gjat caraterizade di pêl curt di colôr grîs vualîf, e individui di chê raze