carpentîr car|pen|tîr [CO]
-
s.m.
artesan che al fâs lavôrs di len pe edilizie o pe industrie:
il carpentîr al pindulà sul ôr dal cuviert. La gome si pleà crevade, doi cops e sbrissarin disot dai pîts e il cuarp di Tunin al colà jù (Domeni Zannier, La crete che no vai)
Var. cjarpentîr