carocîr  ca|ro|cîr  [CO]

  1. s.m. cui che al faseve, che al comedave, che al tignive in ordin, che al menave lis carocisLelio al manten cjavai e carocîr, / camarele, massarie e camarîr (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1833)
  2. s.m. cui che al comede e al torne a vernisâ lis parts difûr dai automobii e di altris veicuii carocîrs che a stroparan i bûs di rusin da li machinis (Dani Pagnucco, Il Strolic furlan pal 2017)