carobolâr
ca|ro|bo|lâr
[BF, TS]
-
s.m.
bot.com.
arbul che al fâs lis carobulis, de famee des Fabaciis, lat. sient. Ceratonia siliqua:
cui sa se chei carobolârs là sù a son chei che al mi conteva me nonu? (Nelso Tracanelli, A torzeon)
Var. carobulâr
, carubulâr