carintian
/-àn/
ca|rin||ti|an
[CO]
-
adi.
de Carintie, de regjon de Austrie a Nord de Cjargne:
a rivarin a fermâ la invasion. Ai 7 di Mai nol jere plui nissun nimì su la tiere carintiane (Renzo Balzan, Cemût che la Carintie e je restade austriache)
Var. carinzian
, carantian
-
adi., s.m.
che, cui che al è de Carintie:
cun cheste curiositât o sin lâts a dâ un cuc, ancje, ae mostre dai pitôrs carintians (Josef Marchet, Pitôrs di là de stangje)
-
[CO, TS]
ling.
dialet todesc tipic de Carintie:
la int e podarà finalmentri fevelâ la sô lenghe: il furlan e l'inglês, il carintian […] (Riedo Pup, Furlan jo mame! Triveneto tu frut)