caretîr ca|re|tîr [CO]
-
s.m.
cui che, soredut une volte, al menave une carete o un cjar, fasint servizi di puartâ robe o int:
i caretîrs carintians e i naulisints cjargnei a cjapavin la strade viere, dulà che al è il Puint dal Morarat (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. cjaradôr