capucj1 /-ùcj/ ca|pucj [CO]
- s.m. viôt capuç1 : si son metudis intorsi un sac pleât come un lunc capucj (Pieri Piçul, I Cosacs in Friûl); mi spiegave e mi tornave a spiegâ cemût che i vevi di fâ a meti e gjavâ el capucj [al falcuç], a dâi di mangjâ (Andreina Nicoloso Ciceri, Regâi)