capucj1  /-ùcj/  ca|pucj  [CO]

  1. s.m. viôt capuç1 si son metudis intorsi un sac pleât come un lunc capucj (Pieri Piçul, I Cosacs in Friûl); mi spiegave e mi tornave a spiegâ cemût che i vevi di fâ a meti e gjavâ el capucj [al falcuç], a dâi di mangjâ (Andreina Nicoloso Ciceri, Regâi)