capucin  /-ìn/  ca|pu|cin  [CO, TS]

  1. s.m., adi. ecl. frari dal ordin ispirât a sant Francesc, cun regule fate buine tal 1528fra Silvio al jere un frari dal convent dai capucins di Udin e no jere famee de planure furlane che no lu cognossès (Pieri Somede dai Marcs, Fra Silvio); Carli Domeni Cristofori, il frari capucin innomenât in dute Europe cul non di Marc di Avian (Celso Macôr, Sium e profezie di Europe)
  2. s.m. cafè cun lat cu la sbrume[i triestins] a clamin "neri" il cafè, e "capo" il capucin (Igor Londero, Un blanc e un neri)
Polirematichis e espressions idiomatichis