capuçat /-àt/ ca|pu|çat [CO]
-
s.m.
cui che al è da cjâf di une scuadre di operaris e che in gjenar al à un contrat economic di une bande cul paron e di chê altre cun ogni operari che al à sot di lui:
il capuçat al veve sberlât: «Fûr, fûr, che al ven un burlaç! Ghemars a cjapâ sù modon» (Pieri Menis, Il burlaç);
il capuçat, che al jentrave te barache a buinore là che ducj a durmivin a sveâju: «Sù, fûr», al diseve, «che e je ore di vore» (Meni Ucel, Orazions)
Sin. capocjat