canonade
/-nà-/
ca|no|na|de
[CO]
-
s.f.
colp di canon, proietil trat cul canon:
e rivin businant / bombis e canonadis sfracassant / là che si intopin (Pieri Corvat, El cuarantevot);
l'Albergo Nacional, indulà che a vevin resistût i ufiziâi governatîfs, al è dut foropât des canonadis (Vico Bressan, Cîl e aghe)
-
sun fuart fat de esplosion di un colp di canon:
un ton, fuart come une canonade, al sacodà l'aiar e al fasè tremâ la cjase (Giovanni Pillinini, E vignive jù a selis…)
-
s.f.
(fig.)
tai sports cu la bale, tîr une vore fuart:
l’atacant colombian cualchi minût plui tart al tire a svol une canonade che e ven parade (Marc Stolf, Udinese - Atalanta 2-3)
-
s.f.
(fig.)
ce o ancje cui che al è une vore fuart, che al à un grant efiet, che al à une cualitât une vore alte o capacitâts une vore altis:
un libri che al jere une canonade, che al smirave a riformâ la societât dal Sietcent (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
-
s.f.
(fig.)
declarazion esagjerade, par svantâsi, o masse enfatiche o cjalcjade:
il President al pausà par tirâ flât prin di sbarâ la ultime canonade (Sergio Cecotti, Il President)
Cfr. bulade
, trombonade