calmele  /-mè-/  cal|me|le  [CO, TS]

  1. s.f. agr. toc di ramaç doprât par incalmâi umign a si metevin a incalmâ vîts, par tirâ dongje cualchi carantan. Par une setemane in cjase e jere une scjarnete […] di calmelis di diviarsis cualitâts e fassinis di vît salvadie (Bepi Zampar, Canais di taviele)
    Sin. calme2 , marçûl
    Cfr. incalm