caghefier /-èr/ ca|ghe|fier [FÛ]
- s.m.inv., s.f.inv., adi.inv. (coloc., spres.) che, cui che al fâs escrements une vore dûrs, tant che titul di ofese cuintri di cdn. che al è dificil di fâi cuintri: Camila in tanta furia si alça / par lis buladis di chel cagafiar / che dal cjaval precipitosa sbalça (Zuan Josef Busiç, La Eneide di Virgjili)