caghefier  /-èr/  ca|ghe|fier  [FÛ]

  1. s.m.inv., s.f.inv., adi.inv. (coloc., spres.) che, cui che al fâs escrements une vore dûrs, tant che titul di ofese cuintri di cdn. che al è dificil di fâi cuintri:  Camila in tanta furia si alça / par lis buladis di chel cagafiar / che dal cjaval precipitosa sbalça (Zuan Josef Busiç, La Eneide di Virgjili)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl