cacit /-ìt/ ca|cit [CO]
- s.m. (pop., fam.) frut piçul: e so fi Ricut, chel spirtât di cacit, che dutis lis cisis a son sôs par tindi archetis ai scriçs e vergons ai luiars, lu vêso viodût? (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); "Ce vûstu savê tu che tu sês un cacit, nassût îr!" (Pieri Somede dai Marcs, Al è muart Cercil)