butegâr  bu|te|gâr  [CO]

  1. s.m. cui che al à e che al mande indenant une butegheCheco, di mistîr butegâr, al faseve un pôcs di conts (Checo Tam, La vuere di Checo); sô cusina Rosuta veva sposât un butegâr (Ranieri Mario Cossâr, Luisut e il cjalcjut)
    Sin. buteghîr , negoziant