buinorîf bui|no|rîf [BF]
-
adi., s.m.
che, cui che si svee e al tache a lavorâ za di matine a buinore:
Sant Pieri al fo il prin a jevâ e al le fûr a cjapâ il fresc. E li al cjatà ancje il paron di cjase che al ere buinorîf (Massimiliano Perco, Il plevan di Palaçûl)
Var. bonorîf - adi. de buinore, de matine: il cîl buinorîf al jere lampit e celest tant che intun cuadri (Roberto Ongaro, Il pecjât di Mosè)