bugul /bù-/ bu|gul [BF, TS]
-
s.m.
mus.
strument musicâl popolâr a cuarde, cuntune cuarde sole e cuntune bale vueide, pal solit une coce secje, che e fâs di casse di risonance, che si sune cuntun piçul arc:
cul bugul, al cjante (Arturo Feruglio, I purcjinei);
Lino Straulino al à dât cont da la sô ricercje sul bugul, antîc strument musicâl da la tradizion furlane (Federico Rossi, Provis viertis di culture furlane)
Sin. bugule
Var. bogul2
Cfr. tororò , gudugudu