bruse2  bru|se  [BF]

  1. s.f. azion e consecuence dal fûc, dal brusâe son tun ronc un cetantis cumieriis che somein fabricadis cul cjarbon tune localitât che puarte ancje il non di Tiere nere; ma fintine ad ore nol i jere vignût in cjâf mai a nissun di verificâ se al dipendès da cualchi bruse, o se par câs vi fos une vene di cjarbon fossil (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion)
    Sin. brusade , brusadure