bronzin1  /-ìn/  bron|zin  [BF]

  1. adi. [BF] fat di bronço vin fuartecis e canons bronzins (Pieri Corvat, Un zîr in montagne)
    1. di colôr dal bronçnol jere nancje lui un om di butâ vie: piel bronzine, voli di fûc, cjaveli di corvat e une puligane che mai (Pirli, Un test in dì)