brigadîr  bri|ga|dîr  [CO, TS]

  1. s.m. st.milit. grât antîc de jerarchie militâr che al corispuint al comandant di brigadeal jere e al restave un brigadîr dai dragons (Alan Brusini, Un dai pôcs)
  2. s.m. milit. sotuficiâl dai carabinîrs o de vuardie di financeil brigadîr talian, cu lis strissis rossis jù pai bregons e lis stelis di arint denant dal cuel, al fevelave di brigants de Basse Italie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)