breviari  /-à-/  bre|vi|a|ri  [CO, TS]

  1. s.m. ecl. libri cun leturis, preieris, salms e v.i. ordenâts daûr de ore de zornade e daûr dal calendari liturgjical vignive jù il capelan cul breviari e la borsete dal vueli sant tune man (Pieri Menis, La int); il plevan al lave indenant e indaûr pe sagristie leìnt il breviari (Angelo Covazzi, Une messe par puar so pari)