botul2  /bò-/  bo|tul  [BF, TS]

  1. s.m. itiol.com. pes di mâr cun cuarp lunc, di forme regolâr, scaiis grandis colôr grîs, arint, celest, cun riis plui scuris sui flancs, pescjât e arlevât, lat. sient. Mugil cephalus, soredut in riferiment ai esemplârs avonde piçui
    Sin. cieul