bordizâ
bor|di|zâ
[CO]
-
v.intr.
mar.
lâ cuntune barcje a vele cuintri de direzion dal aiar, cambiant di bande plui voltis par mantignî la direzion
-
v.intr.
(fig.)
lâ dilunc par une strade, par un troi, e v.i., lant di une bande a di chê altre:
une dì, che al jere in chei stâts [cjoc], al lave vie bordizant pa strade grande (Alviero Negro, Pic…onadis)
Cfr. misurâ la strade
-
v.tr.
(ancje ass.)
passâ dilunc, in bande di alc, soredut cuntune barcje o cuntune nâf:
si bordize l'Uraguai e, fra pocjis oris o rivarìn a Montevideo (Vico Bressan, Cîl e aghe)
-
v.intr.
[BF]
rivâ a frontâ une situazion
Sin. barcjemenâsi