bocjarde  /-à-/  bo|cjar|de  [BF, TS]

  1. s.f. artes. martiel che al à piçulis spicis piramidâls, par lavorâ la pierela superficie des muelis, cul doprâlis, si slissave e duncje no lavoravin plui ben: alore il mulinâr lis bateve cuntun martiel di pueste, la bocjarde, par fâlis ruspiis chel tant che al coventave (Comun di For Disot, Lis Stradis de Aghe - Il mulin di Pete)