bocjardâ  bo|cjar|dâ  [BF, TS]

  1. v.tr. artes. lavorâ cuntune bocjarde, cuntun martiel a piçulis spicis piramidâlsune dì che al picave fûr i claps di cjanton di un palaç che al sarès stât fat sù a Udin e che a jerin in piere une vore preseade […], al falà di bocjardâ dutis lis bugnis (Roberto Ongaro, Cretevierte)