birichin  /-ìn/  bi|ri|chin  [AF]

  1. adi., s.m. (var.) viôt berechin o ai pôre che tu sedis un birichin, plui di chel che si crôt (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie); la cjalavin cui voi birichins e lustris (Ugo Pellis, Catinuta)