bine bi|ne [CO, TS]
-
s.f.
gastr.
cubie di doi tocs di pan tacâts:
la camarele i puartà un cuart di neri, une bine di pan e un plat di mignestre (Carlo Sgorlon, Prime di sere);
te locande a mangjavin sot Pasche la cuartuce cu la salate frescje e il cuarnet a bine, su tavaiis che a svuarbavin di blanc (Alan Brusini, Come tai romançs)
Cfr. cjope